Impactul autonomiei strategice europene asupra României

Odată cu reconfigurarea globalizării și concurența mai puternică din partea țărilor emergente, prosperitatea economică pe termen lung a Europei va depinde de puterea bazei sale industriale și sociale. Nevoia tot mai mare pentru Europa de a-și spori autonomia și de a-și reduce dependența de alții în domenii strategice au creat dezbateri la nivelul UE, dar și în rândul țărilor membre. Desigur, avem reguli stricte referitoare la competiție, important fiind să nu distorsionăm piața internă existentã de peste 30 de ani. Autonomia strategică a UE a devenit însă treptat un proiect politic cu implicății majore asupra politicilor sectoriale, dar și a dezvoltării unei politici industriale moderne.

Uniunea Europeană a atașat principiului autonomiei strategice și pe cel al deschiderii, oferind garanția că noua geoeconomie globală nu poate fi închisă sau artificial protejată, respectiv că UE va rămâne deschisă comerțului și investițiilor și se va proteja de eventuale decizii care să izoleze Europa de piețele sale externe.

Dat fiind potențialul Europei, momentul geopolitic și social, este o oportunitate atât pentru Europa cât și pentru România de a-și contura propriul curs pe scena globală, asumându-și rolul de leader în anumite aspecte legate de autonomia strategică europeană.