Important e ce lași în urmă
Ionuț Simion a preluat la jumătatea lui 2015 mandatul de country managing partner al PwC România și a reușit să crească businessul, în doi ani și jumătate de mandat, cu 27%. Își dorea să intre în armată, dar a ajuns economist, iar cariera l-a purtat prin companii care au definit capitalismul românesc timpuriu. Șeful PwC spune că norocul, deși important în viață, reprezintă doar locul în care preg…
Foto: Ziarul Financiar
Aș vrea să încep prin a spune că numele meu complet este Simion Ioan și nu Simion Ionuț; am ales această variantă – Ionuț – pentru că așa m-a strigat mama mea, deși eu sunt foarte mândru de Ioan”, spune șeful PwC, prezent în cadrul celui mai recent eveniment Meet the CEO. „Dar chiar dacă prețuiesc foarte mult numele de Ioan, îl folosesc foarte rar și asta din cauza faptului că de-a lungul carierei mele profesionale, cu mici excepții, am lucrat numai în companii americane și am ținut foarte mult la numele meu român. Or Ioan are imediat conotație de John și detest să fiu numit John. Am încercat să le spun Ionuț – Johnny era și mai rău – și de atunci, în toate companiile în care am lucrat – indiferent că s-au numit Colgate, Amway sau PwC – am avut privilegiul de a fi întotdeauna strigat «sir» de către colegii mei sau partenerii mei de afaceri.”
Ionuț Simion s-a născut în satul Goruna (Prahova) și face parte dintr-o familie cu trei frați – de aici a și plecat nevoia de autodepășire, spune el, pentru că trăia într-o familie în care numai tatăl său avea un venit, fiind cofetar. „Dacă cineva se duce în satul meu și întreabă: «Îl știți pe Ionuț Simion?», după nume n-ar ști niciunul, poate doar după poză. Dar dacă ai întreba: «Îl știți pe Ionuț, băiatul lui cofetaru’?», nu cred că există cineva în toate comunele alea din jur să nu știe unde stau sau ce fac și cum sunt. De ce? Pentru că tata era un foarte bun profesionist și el întotdeauna ne-a transmis acest exemplu al lucrului bine făcut.”
Simion a intrat la Academia de Studii Economice în 1987, deși spune că visul lui era să urmeze școala militară. „Toată viața mea mi-am dorit să fac școala militară, dar nu am putut din cauza accidentului la ochi pe care l-am avut la 8 ani. Dacă stau să mă gândesc, treaba asta mi-a schimbat viața în bine și nu în rău, pentru că probabil aș fi ajuns cine știe ce ofițer.”
Citește și
2 min
Liviu Popescu
1 min
Vali Pencu
1 min
Mirela Turlan