Impozit pe cifra de afaceri vs. impozit pe profit – sentimente contradictorii

Nu cred că sunt mulți cei care știu că există în România o linie de afaceri care este obligată la plata amândurora.

Fabricile de medicamente din țară, indiferent de capital (sic!) plătesc 16% impozit pe profitul realizat din activitățile operaționale și suplimentar plătesc și un impozit pe veniturile operaționale, de circa 20-25%, abil camuflat sub numele de „contribuție“ (este vorba de clawback, bineînțeles).

Acest impozit pe venit este imposibil de prevăzut pentru că se modifică trimestrial în funcție de o variabilă calculată pe întreaga ramură economică și nu în baza veniturilor realizate de fiecare agent economic. Iată că apartenența la un anumit tip de industrie te discriminează deja în România, iar în cazul de fața de două ori. O dată față de restul ramurilor economice și a doua oară față de companiile farmaceutice care funcționează ca birouri de reprezentanță, care plătesc doar impozitul pe venit („contribuția“). Iar dacă va continua așa, fabricile de medicamente din Romania se vor închide în următorii 5 ani rând pe rând, datorită supraimpozitării. Dar nu despre asta este vorba aici. Indiferent în ce domeniu ar activa  – (dar mai ales în industria manufacturieră care aduce valoare adaugată), orice mare plătitor de taxe și impozite merită să fie invidios pe birourile de reprezentanță cu câțiva angajați, cu venituri de câteva ori mai mari decât ale sale, care nu plătesc nici un leu în țară, deși beneficiază de drepturi egale.