Impozitarea clădirilor în viziunea viitorului Cod Fiscal - Controverse
Proiectul de rescriere a Codului Fiscal, în plină desfășurare, reprezintă o etapă mult așteptată de către contribuabili. Pe lângă așteptatele beneficii ale unui document cursiv, ușor de parcurs de către cititorii săi, noul Cod Fiscal va aduce și modificări ale unora din prevederile actuale.
Foto: Ziarul Financiar
Proiectul de rescriere a Codului Fiscal, în plină desfășurare, reprezintă o etapă mult așteptată de către contribuabili. Pe lângă așteptatele beneficii ale unui document cursiv, ușor de parcurs de către cititorii săi, noul Cod Fiscal va aduce și modificări ale unora din prevederile actuale.
În privința impozitului pe clădiri, principala modificare avută se referă la introducerea distincției între clădire rezidențială (și anume, construcția care satisface cerințele de locuit ale unei persoane sau familii), clădire nerezidențială (definită ca fiind orice clădire care nu este rezidențială) și clădire cu destinație mixtă (adică o clădire folosită atât în scop rezidențial, cât și nerezidențial).
O primă observație este aceea că definițiile oferite de noul text legislativ sunt generale și pot ridica întrebări sau interpretări. Introducerea noțiunii de clădire rezidențială în sensul construcției care satisface condițiile de locuit, iar nerezidențială cea care nu este rezidențială ne indică faptul că termenul rezidențial în sensul Codului Fiscal este diferit de definiția din DEX conform căreia rezidențial înseamnă „de reședință”, iar reședința este „sediul unei autorități sau al unei persoane” –în fapt vorbim deci de un singur spațiu, teoretic cel înscris în actul de identitate sau în actul constitutiv. Pentru a susține faptul că sensul cuvântului rezidențial menționat în Codul Fiscal este altul decât cel din DEX pornim de la nevoia legiuitorului de a defini termenul nerezidențial. Este evident sensul acestei definiții chiar dacă nu este menționat explicit – nerezidențial este un spațiu legat de obținerea unui venit dintr-o activitate economică, de exemplu închirierea acestui spațiu unei alte persoane sau desfășurarea direct de către proprietar a unor activități economice. Deducem astfel că orice alt spațiu în care nu se desfășoară o activitate economică și satisface condițiile de locuit este un spațiu rezidențial. În consecință, o persoană care deține cinci apartamente care satisfac condițiile de locuit și nu desfășoară activate economică în niciunul din aceste apartamente, va fi considerată că deține numai clădiri rezidențiale (deși nu locuiește efectiv in toate).
Citește și
2 min
Iulian Tenchiu
3 min
Ioana Mihai-Andrei
2 min
Cristina Roșca