În căutarea noului model de business

Băncile, entități fără de care lumea occidentală modernă nu poate să respire și pentru salvarea cărora s-a făcut aproape orice, tind să-și reducă rolul și activitatea din România de la un trimestru la altul: apetit pen­tru creditare nu mai au, fiind speriate de sto­cu­rile uriașe de credite neperformante, iar la atra­gerea de depozite ajung practic să-și taxeze cli­enții pentru privilegiul de a ține banii în bancă.

O situație care nu se poate totuși prelungi pe termen lung pentru că ambele comportamente amintite pun în discuție rațiunea de a fi a unei instituții de intermediere financiară.

Macrostabilitatea este asigurată, România și-a îmbunătățit constant profilul de risc ajungând la cotații ale CSD-urilor de 175 de puncte de bază de la 700 în momentele cele mai dure ale crizei, BNR s-a lansat într-o campanie de relaxare a politicii monetare care a dus do­bân­da de referință la lei până la minimul istoric de 4% pe an, PIB-ul crește din nou, chiar și conjunctural.