În vremuri tensionate, gradul mare de expunere față de finanțarea externă devine o vulnerabilitate. Se poate imagina un obiectiv de suveranitate financiară pentru România? În ce condiții și în cât timp?

♦ Aurelian Dochia, analist economic: Nu există suficiente resurse pe piața internă pentru a acoperi nevoile finanțelor publice. Numai în 2024 trezoreria se împrumută peste 200 mld. lei pentru finanțarea deficitului bugetului public. O așa-numită „suveranitate financiară“ a României ar putea fi eventual obținută după cel puțin un deceniu, când toată datoria externă ar fi lichidată, și ar fi similară ca eforturi și sacrificii cu ultimul deceniu al lui Ceaușescu, care a pus în practică o ambiție asemănătoare ♦ În România, depozitele bancare au depășit cu mult creditele, asigurând o „suveranitate“ bancară. În timp ce depozitele bancare private (retail și corporate) reprezintă 120 mld. euro, volumul creditelor private este de 80 mld. euro, astfel că surplusul depozitelor față de credite este de 40 mld. euro. Însă o mare parte din această sumă este plasată de bănci în titluri de stat.

Gradul mare de expunere a României față de finanțarea externă devine o vulnera­bilitate în vremuri tensionate, având în vedere atât contextul internațional, creșterea tensiunilor geopolitice, existența unor zone de conflict armat, cât și intensificarea protecționismului și a națio­nalismului economic.

Îngrijorarea s-a accentuat în România în ultima perioadă după anunțarea rezultatelor din primul tur al alegerilor prezidențiale, dar și după anunțarea rezultatelor alegerilor parlamentare. Iar termeni ca „suveranism“ și „naționalism“, pe toate palierele societății, inclusiv în sfera financiară și economică, sunt tot mai vehiculate și pe piața locală.