Încercările statelor europene de a combate inflația alimentară arată că prețurile nu pot fi lăsate pur și simplu la mâna pieței și că trebuie un mecanism de control permanent. Poate negocieri periodice ca în Franța? Poate un lanț de aprozare de stat?

♦ Pentru a ține în frâu inflația la alimente, guvernul Ungariei a introdus pe 1 februarie anul trecut plafonări ale prețurilor unor produse considerate alimente de bază ♦ O inițiativă privită cu ochi mai buni este cea din Franța, unde guvernul a convins în primăvară retailerii să scadă ei prețurile unor game largi de alimente pe o perioadă limitată – aprilie-iunie, trimestrul antiinflație, inițial, cu prelungire până în toamnă ♦ Polonia, unul dintre marii exportatori de produse alimentare din UE, folosește TVA zero la alimentele de bază pentru a combate inflația alimentară, încă persistentă.

Scumpirile scăpate de sub control ale alimentelor sunt problematice mai ales în țările sărace, cum sunt cele din Europa de Est sau din sudul zonei euro. Guvernele încearcă să le stăvilească, instrumentele folosite fiind plafo­narea prețurilor sau reducerea TVA, ambele metode având dezavantaje.

Prima este considerată o barieră pusă de stat pieței libere, unde prețurile trebuie dictate nu de guvern, ci de ofertă și cerere. Criticii spun că duce la penurii de alimente.