Îngrășămintele se ieftinesc, dar „răul a fost deja făcut“. Următoarele recolte ar urma să aibă randamente mai mici, cu impact asupra prețurilor alimentelor

Prețurile îngrășămintelor pe bază de azot au scăzut semnificativ de la maximele record atinse în timpul războiului din Iran chiar și înainte ca navele să înceapă să se deplaseze liber prin Strâmtoarea Ormuz, în condițiile în care tot mai mulți traderi au pariat că cea a fost mai rău din șocul produs de conflictul din Orientul Mijlociu la nivelul aprovizionării a trecut, notează Financial Times. Prețurile de referință ale ureei din Orientul Mijlociu au scăzut cu aproximativ 50% la 475 dolari pe tonă de la vârful din aprilie de 918 dolari pe tonă, coborând la niveluri de dinaintea războiului deși comerțul prin strâmtoare continuă să fie perturbat. Nu toate prețurile îngrățămintelor au scăzut însă, îngrășămintele fosfatice fiind insuficiente din cauza creșterii susținute a prețului sulfului. Aproximativ 50% din producția mondială de alimente depinde de îngrășăminte pe bază de azot, dintre care ureea este cel mai larg utilizată. Declinul prețurilor a început înainte ca acordul de pace SUA-Iran să crească speranțele unei reveniri a exporturilor din Golf, traderii concentrându-se pe cererea sezonieră slabă și perspectiva reluării exporturilor chinezești.

Prețurile ureei au crescut cel mai puternic după închiderea strâmtorii și au scăzut cel mai rapid și mai pronunțat chiar înainte de redeschiderea strâmtorii. Unul dintre motive a fost scăderea cererii, care nu este o veste bună, potrivit lui Maximo Torero, economist-șef la FAO.

Mulți fermieri din emisfera nordică au fost obligați să cumpere când prețurile erau ridicate, ceea ce înseamnă că au folosit probabil mai puține îngrășăminte. Aceasta „ar putea însemna randamente mai scăzute“ la următoarea recoltă, cu impact asupra prețurilor alimentelor. Răul a fost făcut, avertizează Torero.