Ce se întâmplă cu piețele locuințelor din Europa de Est: în Ungaria prețurile scad și este așteptată o corecție majoră, în Polonia e criză acută de apartamente și prețurile cresc deși cererea scade, iar în Cehia tinerii se mută din marile orașe din cauza

În Ungaria, în ultimele luni atât cum­părătorii de locuințe, cât și vânzătorii au observat că prețurile s-au oprit din creștere și, în unele cazuri, chiar au în­ce­put să scadă, dar doar ușor în com­parație cu scumpirile din ultimii ani. Nu se pune problema unui picaj. Însă imaginea se schimbă dacă prețurile sunt raportate la infla­ție, urcată la cote nemaivăzute de decenii.

Privită prin această prismă, piața arată scă­deri de prețuri cel puțin comparabile cu cele de după 2008, an de criză, dar pe o perioadă mult mai scurtă de timp. În Polonia, din con­tră, și pe piața primară, și pe cea secundară lo­cuințele din aglomerările urbane se scumpesc, deși vânzările scad semnificativ. Diferențele dintre cele două state est-europene se explică prin faptul că ele trec prin crize diferite.

Din cauza celei mai puternice inflații din UE și a celor mai mari dobânzi, Ungaria se confruntă cu o criză acută a cos­tului vieții. Polonia, în schimb, nici după mulți ani de încercări și pro­mi­siuni din partea politicie­nilor nu a reușit să treacă peste criza locuințelor care face ma­rile ora­șe deosebit de scumpe. Po­lonia este cea mai mare eco­no­mie est-europeană, iar Un­garia pare cea mai instabilă. În Cehia, cea mai matură economie din regiu­ne, la apogeul valului inflațio­nist tendin­ța era ca prețurile locuințelor să scadă, de asemenea un semn că țara se con­fruntă cu o criză a costului vieții fără pre­cedent. Acum, piața imobiliară din capitală este indecisă. Vânzările de apartamente noi cresc ușor, trimestru la trimestru, iar prețurile stag­nează. Proprietarii mai degrabă preferă să nu vândă decât să piardă la preț, iar numărul de tranzacții este redus.