Ionuț Simion, PwC: Ce fac alte state pentru refacerea economiei și ce poate face România

Ritmul de recuperare a economiilor lumii va depinde de politicile pe care guvernele și companiile le-au luat și vor continua să le ia în fiecare dintre cele două etape ale crizei generate de pandemia COVID-19. Încă ne aflăm în prima fază a acestei situații fără precedent, în care menținerea cât mai multor locuri de muncă și a lanțurilor de producție și comerciale sunt esențiale. Acum, toate politicile guvernamentale, ale băncilor centrale și alte instituțiilor financiare internaționale țintesc lichiditatea și solvabilitatea, fie că este vorba de persoane fizice ori de companii. Astfel, pachete de stimuli fiscali și monetari au fost adoptate de aproape toate guvernele lumii în încercarea de a limita impactul negativ al acestui blocaj (lockdown): șomaj tehnic, amânarea plăților de taxe, suspendarea/amânarea ratelor la credite sau a maturității acestora. 

În prima fază a crizei pandemice ajutorul financiar este orientat către sectoarele esențiale  – sănătate, producție și distribuție de alimente, infrastructură esențială și utilități – și către menținerea pe cât posibil a structurii economiei – prin mutarea poverii financiare de la companiile care și-au suspendat activitatea către stat. În a doua etapă a crizei, după ce vârful acesteia va fi depășit, va fi nevoie de un plan de relansare economică. În ambele etape, rolul politicilor guvernamentale este vital, prin modul de intervenție și dozajul efortului astfel încât resursele să nu fie risipite, ci distribuite sustenabil. Scopul este revenirea pe cât posibil la structura economiei de la momentul apariției crizei.

În acest context, analiza măsurilor pe care le iau diferite state reprezintă un exercițiu util care indică care sunt cele mai bune practici la nivel global. Totuși, intensitatea și, implicit, efectul acestor măsuri, depind de specificul fiecărei economii. Deși se confruntă cu dificultăți nemaiîntâlnite pentru că actuala criză nu seamănă cu nimic din ceea ce s-a experimentat în ultimele zeci de ani, statele dezvoltate au capacitatea de a ”inunda” cu bani economiile pentru a atenua implicațiile crizei. În schimb, economiile emergente, așa cum este a României, au posibilități mult mai reduse de a asigura lichiditate, iar dependența de investitorii globali va crește.