Iulian Anghel, editor ZF: Elena cea Frumoasă și Marcel cel Pupăcios

Democrația nu este altceva decât o mediocritate prelungită. Nicio cafteală ca lumea, nu sânge pe pereți, niciun bot umflat sau dinți pe dușumea. Democrația e o treabă în care toată lumea vorbește și niciunul nu face nimic mai așa de anduranță: rupe-i capul, dă-i la bot! Noroc cu amărâții aia din Kosovo ca au mai incins atmosfera. Da, na, ca mereu pe aici: se așterne praful și când afară ninge.

Democrația este starea de leneveală. Stai cu fundul pe canapea, te uiți la televizor și-i bodogănești pe alții când vezi prezența la vot: ce proști, nu se duc la vot. Dar tu rămâi tot cu fundul pe canapea pentru că televizorul e mai aproape decât secția de votare de la 500 de metri de tine. Mai bine rupi canapeaua decât să-și rupi picioarele de la atâta mers.

Istoria zice că Atena lui Pericle era o chestie mișto, ce nu se mai văzuse până atunci. Toată lumea scria poezii, scria drame prin care nimeni nu trecuse. Plângi și azi când citești ce osanale îi ridicau Athenei, protectoarea cetății. Până au venit niște zdențăroși de spartani și i-a scos din așternutul de satin și le-a luat din față mielul copt în miere, cu salata de gutui și banane aduse din Alexandria. Și toți burtoșii și îmbuibații stăteau la altare și boceau: pai nu ți-am înălțat noi temple fă, Atheno?  Nu ți-am adus noi tămâie și ți-am pudrat templele cu smirnă adusă tocmai din Arabia și din codrii Libanului? Și aia, săraca, ce să zică? Că nu știm ce era în capul ei de marmură, dar, cumva, o fi zis ceva: păi, băi fraierilor, voi îi ridicați lui Zeus temple pe 200 de kilometri, ca de aia nu ne vizitează extratereștrii că le e frică de statuile voastre, vă puneți viețile în mâinile unei făpturi de lut, dar nu construiți măcar un zid în jurul cetății voastre?