Iulian Anghel, ZF: Greva generală din învățământ: degeaba crește PIB-ul dacă salariul unui profesor este mai mic decât al unui muncitor de pe șantier. Acesta nu este decât drumul spre dezastru

Guvernul Ciuca s-a bucurat  până la cer de inflația de 15% de anul trecut. Veniturile totale i-au crescut cu 21%, împinse de creșterea veniturilor din TVA cu 19%, nu ca urmare a creșterii consumului, ci de pe urma inflației. Inflația a adus în plus bugetului 15 miliarde de lei (3 mld. euro), bani care înseamnă însă tot atâtea lipsuri în buzunarul celui care intră într-un magazin sau într-o farmacie.

Școlile sunt închise azi. Salariile mici ale profesorilor sunt păpate de inflație care, și în acest an, e greu de crezut că va scădea sub 10%. Astfel ca salariile de acum doi ani sunt mai mici, azi, în termeni reali, cu o pătrime.

Bugetul consolidat a plătit, anul trecut, pe salariile bugetarilor (să judecăm cu reținere: substantivul “bugetar” include medicii din sistemul public, profesorii din sistemul public și abia apoi funcționarii publici care nu sunt decât 230 de mii) 118 miliarde de lei, adică 8,2% din PIB. Având în vedere că bugetul colectează din taxe și impozite echivalentul a 27% din PIB, rezultă că visteria statului plătește pentru salariile angajaților săi undeva pe la 22-24% din toate veniturile sale. Un procent foarte mare. Au fost luni, în vremea pandemiei, în care salariile la stat, pensiile și ajutoarele sociale au fost egale cu toate încasările bugetului. Dar cine este de vina pentru asta? Omul care-și ia pensia nu și-o ia ca-i daruiește statul ceva, este contribuția lui, de-a lungul a 40-45 de ani de muncă. Sunt banii lui. Un om ajuns la pensie – ca, na, soarta nu iartă pe nimeni – nu ajunge niciodată să primească pensia pe măsura contribuției lui, de-a lungul anilor.