Iulian Anghel, ZF: Metamorfoza lui Florin Cîțu

Florin Cîțu a fost și disident. În vremea copilăriei lui comuniste și-a tăiat blugii (era rocker mititel, fan al Metallica), de era să-l bată maică-sa de supărare.

Iată ce-și amintește el, într-un interviu pentru Televiziunea publică: “Pe stradă te oprea poliția, dacă aveai blugii tăiați și așa mai departe. Deci, erau probleme.” Da, probleme de mic disident.

De  două luni totul este blocat pentru că Florin Cîțu, desidentul, vrea să ajungă președinte al PNL. Nu sunt neobișnuite luptele politice la baionetă în interiorul partidelor, dar rareori, în democrații, resursele publice sunt folosite pentru un scop personal. Spun în democrații pentru că, de pildă, în sistemul exorcizat de dl Cîțu, disidentul de mai sus cu blugii tăiați, cuțitele erau ascunse în carâmbul cizmei iar resursele nelimitate. În mod cu totul neuzual într-o democrație, dl Cîțu folosește resurse care nu sunt ale lui pentru un scop care este doar al lui. Că au făcut-o și alții înainta lui? Da, au făcut-o. Dar dl Cîțu a intrat în politică în vremea în care oprobiul public față de astfel de metehne era pe val. Mulți oameni au crezut că un neconformist ca domnia-sa, cu studii bune, cu pricepere într-ale economiei, poate schimba paradigma. Dacă ne uităm la structura guvernului – a fostului guvern – dl Cîțu este/era cel mai potrivit să conducă executivul. Dar mai este?