Iulian Anghel, ZF: Orientarea bugetului dinspre consum spre investiții s-ar putea dovedi lozul câștigător. Dar ce te faci când șapte din zece lei, venituri la stat, merg la salarii și pensii? Tai salariile, dai 500.000 de bugetari afară?

Două curente publice își dau coate în România de ani zile: primul bănuiește că vistieria statului mustește de bani, dar ei sunt furați; cel de-al doilea crede că România nu are bani și trebuie să majoreze taxele. Într-un astfel de context, a schimba paradigma cheltuirii fondurilor publice, impune, în primul rând, un larg efort de persuasiune.

Lansarea programului de gu­vernare al PNL/program de relan­sare economică a avut mier­curi seară ceva din atmosfera decernării premiilor la marile festivaluri de cinema. Nu covor roșu, nu rochii create de mari designeri. Atmos­fera a fost sobră, cum vremea pe care o traversăm impune sobrietate. Discur­surile au făcut diferența: mulțumesc premie­rului, mulțumesc miniștrilor X și Y și, firește,  Ex­celenței sale dl Președinte, fără de care nu am fi putut lansa acest program (cel mai bun / con­sis­tent / credibil/onest), nu am fi putut tra­versa acest deșert /Iad / pucioasă / dușmani politici etc.

Acum, s-ar putea dovedi ca decizia de schimbare a paradigmei cheltuirii fondurilor publice, dinspre „consum” spre „investiții”, să fie una bună. Dar asta ar însemna să îngheți pentru o perioadă bună salariile la stat. Și pensiile. Discursurile, multe, de la lansarea programului electoral al PNL au făcut referire, din abundență, la fondurile UE, ca mijloc al relansării investițiilor. Dar, și până acum, fondurile UE au mers tot în dezvoltare. Nu la pensii.