Lecția învățată la Davos: ordinea mondială veche bazată pe reguli internaționale este o iluzie care se destramă accelerat, iar locul îi este luat de noua eră în care marile puteri fac ce vor

Președintele SUA Donald Trump este un om care poate face și des­face crize. Pentru el, acest lucru face parte din „The Art of the Deal“ (Trump, 1987). Criza groen­landeză este cel mai bun exemplu. Dacă insista cu anexarea Groenlandei, un teritoriu autonom aparținând Danemarcei, la SUA și cu pedep­sirea europenilor care i se împotriveau, risca să piardă acordul de comerț cu UE.

Pentru că s-a retras, are un „deal“ pentru Groenlanda – care se pare că-i oferă SUA drept de decizie asupra bogățiilor naturale de acolo și întărește rolul insulei în securitarea nordului – și rămâne și cu acordul de comerț cu UE. Dacă amenințările lui au fost doar un joc la cacialma sau le-ar fi pus în practică, doar el știe. Până la urmă, Trump este cel mai puternic politician al lumii, iar SUA sunt cea mai mare putere econo­mică, tehnologică și militară a lumii. Iar Trump o conduce și vrea s-o „facă din nou măreață“.

Prin discursul său de la Davos, Elveția, prin înșiruirea realizărilor sale pentru americani ca președinte, Trump a adus America și pe sine în atenția întregii lumi. Așa cum toată lumea devi­ne un pic americană când se uită la filme ameri­cane despre americani și America, așa și la Davos toată lumea, care aștepta răspunsurile americane la noile probleme ale omenirii, a fost un pic americană prin discursul lui Trump des­pre America. Problema în acel discurs a fost că realizările din SUA au fost puse în opoziție cu politicile economice, din energie, din apărare, privind asistența socială și emigrația greșite ale Europei.