Liviu Voinea, profesor universitar Facultatea de Relații Economice Internaționale, ASE: Cum s-a obținut ratingul recomandat investițiilor și cum se poate menține

Pe 16 mai 2014, în timpul mandatului meu de ministru delegat pentru buget, România a obținut ratingul de țară recomandat pentru investiții (BBB-) de la Standard & Poor’s. Era ultima dintre cele trei mari agenții de rating (alături de Fitch și Moody’s) care ne ținea încă în categoria “junk”, după șase ani de când fusesem retrogradați acolo. Deși acționează independent, contează enorm semnalul în piață: prima agenție care te retrogradează și ultima care îmbunătățește ratingul au cea mai mare însemnătate. De exemplu, marile fonduri de pensii americane nu pot investi în titluri de stat dacă țara respectivă nu are rating investment grade de la toate cele trei mari agenții de rating.

Nu dobânda este cea mai mare implicație a ratingului, ci însuși accesul la finanțare. Dacă nu ai cel puțin BBB-, vor fi semnificativ mai puțini finanțatori pentru datoria ta. România plătește deja (și nu de azi de ieri) dobânzi de “junk” (ne împrumutăm mult mai scump decât țări precum Serbia sau Turcia, care nu au investment grade de la toate agențiile), dar cel puțin avem acces la finanțare (sunt destui cumpărători).

Desigur, odată cu mai mulți investitori vine și capacitatea de a mai reduce costurile, dar aceasta este constrânsă de realitățile macroeconomice (în special rata inflației, deficitul bugetar și de cont curent, dar și rezervele și cursul real de schimb).