Lucian Croitoru: Lupta băncii centrale pentru principii: 1990-2020 (I)

În 2010 am fost invitat să țin o pre­legere referitoare la pers­pec­tivele economiei româ­nești. În sală era prezent public din mediul de afaceri, ro­mâni și străini. La finalul pre­zentării am primit diverse întrebări în co­nexiune cu tema prezentării, dar și o în­trebare foarte atipică: cum l-aș ca­racteriza eu pe guvernatorul BNR li­mitându-mă la trei idei principale. Întrebarea m-a surprins, dar aproape instan­taneu mi-au apărut în minte câteva trăsături pe care le notasem de mai multe ori de-a lungul timpului, atât în situații care puneau noi pro­vo­cări, cât și în situațiile normale, undele mi­zele mari și tensiunea lipseau.

Astfel, am fost capabil să răspund ime­diat. Am spus că guvernatorul este o persoană foartre echilibrată. Remar­ca­sem acel echilibru în nenumărate situații, diferite sau similare, pe o perioadă lungă de timp, în întâlniri cu unii dintre președinții României, cu prim-miniștri ai acestei țări, cu pre­șe­dinți de bănci sau în întâlniri cu mari per­sonalități ale lumii, cum ar fi Alan Greenspan, fostul guvernator al Re­zer­vei Federale a SUA, cu Horst Köhler, fostul director al FMI și pre­ședinte al Germaniei, cu Madeleine Albright, pri­ma femeie secretar de stat (state secretary) din istoria SUA, cu Stanley Fischer, fost președinte al băncii cen­tra­­le a Israelului, și cu mulți alți oameni foar­te importanți din această lume. O altă calitate pe care am menționat-o a fost aceea că are înțelepciunea de a-i păs­­tra alături pe cei care nu sunt ne­apărat de acord cu el pe probleme din aria sa de expertiză. În fine, am lăsat la urmă ceea ce con­si­deram că este poate cel mai relevant pentru guvernatorul, nu pentru omul, Isărescu: capacitatea sa de a înțelege Banca Națională a Ro­mâ­niei ca pe o an­coră de stabilitate a României și de a transpune această idee într-un pro­iect pe care l-a imple­men­tat constant trei decenii.

Aderarea la principii