Lumea trece printr-o nouă febră a aurului, iar băncile centrale sunt cele mai însetate după metalul prețios. Dar mai poate oferi aurul adăpost?

Creșterea recentă în forță a prețurilor aurului este un simptom al unei ordini mondiale în schimbare și al începutului unei noi era de conflict și nesiguranță. Guvernele și băncile centrale consideră de multă vreme metalul prețios drept o potențială sursă de stabilitate monetară și secu­ritate economică, iar acest lucru este valabil și astăzi, scrie Harold James, profesor de istorie și afaceri interna­ționale la Universitatea Princeton, într-o opinie publicată de Project Syndicate.

Aurul a revenit în sistemul mo­netar internațional. În urmă cu peste 50 de ani, președintele american Richard Nixon a „închis fereastra aurului“, iar lumea și-a depășit obsesia legată de metalele prețioase. O nouă eră a monedei fiat începuse. Însă acum, banii fiat se află în fața unor provocări de ordin fiscal și al noilor tehnologii, iar prețul aurului atinge maxime istorice.

Susținătorii investițiilor în aur ar­gumentează bineînțeles că metalul ră­mâne o investiție ideală pentru păs­trarea valorii pe termen lung. Însă este o greșeală să se creadă că aurul este în mod unic stabil, scrie profesorul.