Lungul drum al României către o societate de piață

„Libertatea de acțiune a actorilor economici“, „decizii luate liber“, „con­curența“, „formarea liberă a pre­țurilor“, o inter­venție rezervată a statului pentru a asi­gura un „cadru de funcționare“, toți aceștia sunt termeni pe care-i găsești în orice manual care descrie o „economie de piață“.

La aproape 30 de ani de când România a abandonat economia etati­zată, unii dintre noi încă se întreabă: este România o economie de piață? Are Ro­mânia nevoie de o astfel de economie?

A făcut carieră în epocă oful fostului premier Adrian Năstase care s-a plâns că ziariștii români au tradus „fără suflet“ un raport al Comisiei Europene care se referea la capacitatea României de a fi „o economie de piață funcțională“. Sintagma era și curioasă pentru lumea de atunci și greu de tradus pentru că întregul trebuia să fie „economie de piață funcțională“, capabilă să facă față „forțelor pieței“.