Marea iluzie britanică: Clasa politică refuză adevărul dur despre datoria publică, în timp ce copiii britanicilor vor fi nevoiți să plătească prețul scump al ignoranței

Raportul anual al Oficiului pentru Responsabilitate Bugetară (OBR) din Marea Britanie nu este, în mod normal, o lectură destinată celor care caută alinare sau optimism. Este o analiză sobră și, de cele mai multe ori, îngrijorătoare. Iar ediția din această săptămână nu a făcut excepție. Potrivit lui Robert Shrimsley, jurnalist Financial Times, riscurile la adresa finanțelor publice sunt „înspăimântătoare”, iar capacitatea statului de a reacționa la șocuri viitoare a fost „serios erodată”.

Nu este o revelație că datoria publică și nivelul împrumuturilor anuale sunt ridicate – aceste informații sunt publice de ani buni. Problema reală, spune Shrimsley, este că nicio guvernare, de la David Cameron încoace, nu a părut dispusă să abordeze serios problema.

Însă raportul aduce o lumină nouă asupra unui aspect esențial: efectele așa-numitei „triple garanții” a pensiilor. Inițial estimată la 5,2 miliarde lire pe an până în 2029-2030, această politică va costa, de fapt, aproape 15,5 miliarde.