Marius Marinaș, profesor ASE: România – 20 de ani de convergență în UE. Sfârșitul avantajului competitiv al salariilor reduse?

În mai puțin de o lună, România va intra în al XX-lea an de apartenență la Uniunea Europeană, perioadă caracterizată printr-o convergență accelerată a productivității și veniturilor, dar și prin acumularea unor dezechilibre macroeconomice în ultimii ani. Astfel, deficitele bugetare și comerciale ridicate, respectiv, majorarea costurilor salariale unitare, contribuie la îngustarea marjei de intervenție a decidenților de politici publice, reduc reziliența economiei la șocuri și afectează capacitatea viitoare de recuperare a decalajelor. Vulnerabilităților interne li se adaugă un context economic extern caracterizat atât prin provocări tehnologice digitale, în special AI, cât și prin încetinirea creșterii economice, ceea ce afectează comenzile externe pentru bunurile și serviciile produse autohton. În consecință, discursul unora dintre reprezentanții mediului de afaceri din România s-a schimbat treptat de la o abordare relativ optimistă, cu planuri de extindere, la una orientată spre controlul mai eficient al costurilor, inclusiv prin disponibilizări de personal. Salariile din mai multe sectoare economice sunt considerate a fi prea mari, iar anumite companii plănuiesc relocarea activității către India, Maroc sau Bulgaria.

Dacă acum 20 de ani, producția de tip lohn din textile și încălțăminte și-a pierdut suflul odată cu aderarea la UE, pare că suntem în pragul momentului în care lohn-ul de rit nou, sub forma externalizării operaționale și funcționale (platforme de asamblare a componentelor auto, IT outsourcing sau servicii pentru afaceri de tip BPO/SSC) își poate pierde masiv din relevanță. Dacă acum două decenii, o parte dintre echipamentele industriale erau transferate către țări cu salarii relativ mai reduse decât România, precum Vietnam sau Bangladesh, în prezent, relocările de servicii vor îngloba tot know-how-ul cu care a contribuit personalul din România.

Conform cadrului schițat anterior, pare că modelul de convergență economică al României riscă să intre într-un blocaj competitiv, caracteristic capcanei venitului mediu. Conform Raportului Băncii Mondiale (The Middle-Income Trap, 2024), economiile ajunse într-o zonă intermediară de dezvoltare tind să înregistreze randamente tot mai reduse pe măsură ce pierd avantajul costurilor (salariale) reduse. Pentru a depăși această etapă, trebuie accelerată tranziția către un model de competitivitate bazat pe factori precum calitatea capitalului uman, capacitatea de inovare, sofisticarea tehnologică și specializarea în producerea de bunuri cu valoare adăugată ridicată, într-un cadru al consolidării capitalului autohton.