Motivele pentru care cele mai puternice bănci centrale din lume, Fed și BCE, nu au direcții clare pentru dobânzi și cum euro ar putea ajunge marele pierzător

Inflația, atât în SUA cât și în zona euro, este încă prea insistentă pentru a permite băncilor centrale să lase garda jos și să scadă fără emoții dobânzile, ieftinind creditarea și stimulând creșterea economică. Dar motivele sunt diferite și de aceea și direcțiile în care o iau Fed și BCE par diferite. Dacă banca centrală a zonei euro taie prima dobânzile de politică monetară, o victimă colaterală va fi euro, care, spun analiștii, se va deprecia. Cea mai mare parte a comerțului internațional al statelor est-europene este în euro.

În SUA, marea întrebare este dacă nu cumva dobânda de politică monetară va fi de fapt majorată în loc de a fi redusă, ceva ce în urmă cu doar câteva luni părea de neconceput, după cum arată Deutsche Welle. Președintele Rezervei Federale americane Jerome Powell a indicat săptămâna trecută că nu așa se va întâmpla. Însă inflația care se încăpățânează să stea la cote ridicate aruncă o umbră de îndoială asupra ghidajului sugerat de cel mai puternic șef de bancă centrală din lume.

De la BCE, așteptările sunt ca prima reducere de dobânzi din ultimii cinci ani să fie efectuată în iunie. Ce va face banca centrală a zonei euro după aceea este doar de domeniul speculației. În Europa, inflația a părut că cedează până când cele mai recente date din Germania și Spania au arătat contrariul. Ținta de inflație a BCE este de puțin sub 2%. În primul trimestru al acestui an, inflația de bază, care exlude din calcul prețurile unor componente volatile cum sunt energia și alimentele, s-a situat la 2,7%.