„Motivul este că dacă vine vreo criză în sectorul financiar, avem piețe unde să mergem.“ Împrumuturile din China, în yuani, sau „panda bonds“, au revenit la modă printre statele est-europene și companiile multinaționale

Când anul trecut s-a aflat, din presă și nu de la gu­vern, că Ungaria a luat pe tăcute un împru­mut de un miliard de euro de la bănci din China, vestea a făcut zgomotos înconjurul lumii. Banii erau văzuți ca o recompensă pentru relațiile calde cultivate de guvernul premierului Viktor Orban cu a doua economie ca mărime a lumii în timp ce UE caută să se îndepărteze de aceasta până la o distanță care să-i ofere siguranță.

Sau ca un semn de disperare financiară din partea Ungariei. Există însă un alt mod, mai puțin controversat, în care guvernele și com­pa­niile se pot împrumuta de la China: așa-numi­tele „panda bonds“, obligațiuni denominate în yuani, moneda chinezească. Ungaria accesează regulat această piață, ultima dată făcând-o în vara acestui an, cu o emisiune record de obligațiuni în valoare de 5 miliarde de yuani (echivalentul a 595 milioane euro).

Slovenia intenționează să emită bonduri panda de 5 miliarde de yuani anul viitor, după cum a anunțat recent ministrul de finanțe Kle­men Boštjancic în timpul unei vizite la Beijing. El a călătorit acolo tocmai pentru a pregăti emisiunea de obligațiuni. Specificul acestor „panda bonds“ este că sunt emise în China continentală și sunt cumpărate de investitori instituționali chinezi. Împrumuturile în yuani erau la modă printre guvernele europene, mari și mici, înainte de pandemie, când China era considerată mai degrabă un gigant blând și un investitor străin dorit de toată lumea.