Ne-a trecut glonțul pe la ureche, am scăpat de plutonul de execuție al piețelor și agențiilor de rating, am devenit alpha al regiunii, dar, în afară de datorie publică cu dobânzi mari, nu prea avem ce vinde investitorilor

Acum un an, la Viena, la cea mai importantă conferință pentru investitorii străini care au expunere pe Europa Centrală și de Est, în principal la nivelul datoriei guvernamentale, România ajunsese capul de afiș.

Nimeni nu știa ce se întâmplase la București, cine e și de unde a apărut Călin Georgescu, de ce s-au anulat alegerile prezidențiale, nimeni nu înțelegea cum România, care era o țară proeuropeană, a ajuns dintr-odată să voteze cu curentul suveranist, cine este George Simion – liderul suveraniștilor, cine ar putea să fie noul președinte, șansele mergând mai degrabă împotriva unui candidat proeuropean. Guvernul Ciolacu, de fapt premierul Ciolacu nu mai era credibil, iar președintele Klaus Iohannis era pe nicăieri.

România nu avea bani să treacă strada/anul 2025 în condițiile în care guvernul avea nevoie să împrumute peste 230 de miliarde de lei, adică aproape 50 de miliarde de euro. Dobânzile la titlurile de stat crescuseră imediat pe piețele financiare – cea de la București, în lei, și cele în euro de pe piața internațională -, investitorii străini nu prea se mai înghesuiau să împrumute România pentru că nu știau ce se întâmplă la București în urma rezultatului alegerilor, Ministerul Finanțelor încerca să rezolve cu băncile locale, și cele românești și cele străine, necesarul de finanțare de la săptămână la săptămână, deficitul bugetar era sărit în aer, fără niciun plan credibil de reducere, iar analiștii considerau că era doar o chestiune de timp până când agențiile de rating vor retrograda România la categoria “junk”, adică de neinvestit, cel puțin la nivelul datoriei publice. Oricum Guvernul era deja în categoria “junk” la nivelul dobânzilor mari pe care era nevoit să le plătească ca să se împrumute.