Pentru că nimic nu oprește inflația se caută vinovatul: lăcomia companiilor care în goana după profit cresc nejustificat prețurile sau consumatorul care nu se mai poate opri din cheltuit? Pârtiile de schi din Europa au fost supraaglomerate în acest sezon,

Când piața imobiliară din SUA s-a prăbușit, poducând un tsu­na­mi de falimente în lumea finan­ciară și o criză economică globa­lă, s-a pus în discuție lăcomia băncilor, goana lor iresponsabilă după profi­turi ușoare. De atunci, multe s-au schimbat în sectorul bancar, mai ales la nivel de reglemen­tare, pentru a se preveni o nouă astfel de criză.

Acum, persistența inflației în ciuda crește­rilor disperate de dobânzi îi face pe unii să se întrebe dacă nu cumva la criza scumpirilor contribuie chiar cei care au control asupra prețurilor, adică marile companii. Dovezile în acest sens se adună, iar dezbaterile despre lăcomia corporațiilor și ceea ce a început să fie cunoscut ca „greedflation“ sunt incinse nu doar în SUA, patria capitalis­mului, ci în multe alte locuri.

În Marea Britanie, chiar ban­ca centrală a avertizat re­cent asupra pericolelor pe ca­re le creează greed­fla­ția, ex­pri­mându-și în­gri­jo­ra­rea că unele afa­ceri profi­tă de faptul că oamenii sunt dispuși să tole­reze prețuri mai mari. Iar de aici rezultă o soluție simplă prin care omul de rând poate lupta cu inflația: fiind mai atent de la cine și cât cumpără. În teorie e ușor, în practică este mai complicat. Omul de rând va alege să cumpere mai scump de la ma­gazinul din colț decât mai ieftin de la kilometri distanță.