Opinie Adrian Vasilescu: Pierdem mai puțini bani la ruleta inflației

Piețelor nu le plac paradoxurile. Pentru că le derutează. S-a întâmplat însă, în aceste zile, să avem parte de mai multe paradoxuri. Mă opresc la cel mai relevant. O combinație ciudată de valori la antipozi: depreciere nominală mai puțin obișnuită a leului pe piața valutară, în intervalul 8-15 mai, într-un moment în care inflația în România a ajuns la 1,80 la sută, cel mai de jos nivel atins după 1989. Știu că trenurile care vin la timp în gară nu interesează mass-media; trezesc interes doar trenurile care întârzie. Așa că recordul de dezinflație a intrat în conul de umbră. De tam-tam a avut parte doar cursul de schimb. Or, tocmai inflația mică vine să ne explice un adevăr important, acela că deprecierea drastică a leului nu e deloc legată de prețurile interne. De altfel, nu e legată nici de alte cauze interne.

Cauza deprecierii leului este una singură: norii grei adunați deasupra Uniunii Europene. Dovadă că nu doar leul s-a depreciat. Datele sunt concludente: zlotul polonez, forintul unguresc și coroana cehă s-au depreciat mult mai mult decât leul. Pot spune, fără să greșesc, că leul a arătat cea mai puternică rezistență în fața șocurilor externe.

Dar ce înseamnă coborârea inflației până la 1,80 la sută? Să judecăm. De douăzeci și doi de ani, fără întrerupere, pierdem bani la ruleta inflației. Am pierdut toate economiile de la CEC în primii doi ani de după 1989. Ni s-a înjumătățit salariul real și au scăzut consumurile. Inflația s-a jucat cu noi, urcând și coborând de la o lună la alta, de la un an la altul, alergând numai pe cai mari.