Opinie Cătălin Suliman (partener) și Ștefan Manea (associate) Filip&Company: EleMente noi privind standardul de probă în materia fixării prețului de revânzare – Cauza Super Bock

1. ELEMENTE DE NOUATE și scurte concluzii

Curtea de Justiție a Uniunii Europene („CJUE”), printr-o hotărâre recentă în Cauza Super Bock v. Autoridade da Concorrência („Cauza Super Bock”), a reiterat anumite principii directoare referitoare la stabilirea unor prețuri minime de revânzare de către furnizori și la calificarea acesteia drept o restrângere de concurență „prin obiect”.

Mai mult, CJUE a statuat că, deși stabilirea unor prețuri minime de revânzare nu beneficiază de exceptarea pe categorii, potrivit art. 4, lit. a) din Regulamentul (UE) 2022/720 al Comisiei, fiind calificată drept o „restricție gravă”, aceasta nu atrage automat calificarea drept o restrângere de concurență „prin obiect”.

CJUE a instituit anumite aspecte-cheie referitoare la standardul de probă în materia fixării prețului de revânzare, stabilind necesitatea de a proba acordul, respectiv caracterul bilateral al acestuia, care poate să reiasă atât din clauzele contractului, cât și din comportamentul părților și în special din existența unei achiesări din partea distribuitorilor la o invitație de a respecta prețuri minime de revânzare.