Opinie Claudiu Doltu: Când falsele probleme ocupă agenda

Atunci când vine vorba de impozitarea veniturilor este, evident, vorba de o opțiune politică explicită a unui guvern. Desigur, dincolo de opțiunea politică nu pot fi ignorate anumite constrângeri de natură financiară de care un guvern trebuie să țină seama.

Actualul guvern este re­zultatul unei coaliții politice, alcătuită din par­tide cu filosofii dife­rite și din oameni cu cre­dințe diferite. Prin­ci­pa­lele două partide – PNL și PSD – au orientări de dreapta și, respectiv, de stânga. În ceea ce privește impozitarea salariilor, aceste partide au hotărât să discute plecând de la un compromis. În principiu, au acceptat că rata maximă a impozitului pe venit nu va depăși 16%, dar, în același timp, pot fi acceptate rate de impozitare reduse pentru anumite salarii mici. (Impozitarea profiturilor com­paniilor nu este subiect de discuție, nimeni nu așteaptă vreo modificare.)

S-a discutat și încă se discută mult în legatură cu “cota unică” de 16% cu care se impozitează acum salariile. Dar, dincolo de patimă, este ușor de înțeles că astăzi avem în România o cotă no­mi­nală, dar opt cote efective de impozitare a salariilor. De ce? Pentru că aplicăm (ce-i drept) o singură cotă de impozitare (16%), dar unor baze diferite.