Opinie Cristian Socol: De ce bugetul pe 2013 este pentru dezvoltare

Construcția bugetului pe 2013 pleacă de la câteva ipoteze simple: prudență, corectitudine, transparență, ajustare calitativă, model inteligent de creștere economică, reducerea risipei, extinderea numărului de contribuabili ș.a.

Prudență. Pentru prima dată, proiecția de buget pleacă cu o creștere economică realistă. 1,6% rată de creștere a PIB real în anul 2013 este o țintă fezabilă, în condițiile în care economiile rezultate din reducerea risipei vor fi direcționate inteligent către stimularea mediului privat, singurul creator de valoare adăugată susținută. Prudența caracterizează de fapt toți indicatorii macroeconomici de fundamentare a bugetului pe 2013, începând de la deficitul bugetar estimat la 2,1% din PIB până la cifra privind numărul de angajați – 4,48 milioane persoane. Mai mult, ponderea estimată a veniturilor bugetare cuprinde exclusiv măsurile de taxare – plusul de 0,5% din PIB pe veniturile bugetare din 2013 reflectă strict pachetul fiscal aplicat de Ministerul Finanțelor. La solicitarea FMI, niciun leu în plus în programarea veniturilor din reducerea evaziunii fiscale și îmbunătățirea colectării, deși Ministerul Finanțelor va propune un plan consistent în aceste direcții. Plusul cert de venituri din aceste activități va servi drept finanțare a unor măsuri de stimulare, de ce nu reducerea CAS la angajator sau/și implementarea programului pilot de reducere a TVA la grâu, făină și pâine.

Corectitudine. Proiecția de buget arată o prioritizare corectă a problemelor cu care se confruntă acum România și a soluțiilor de rezolvare a acestor dezechilibre. Sunt prevăzute sume importante pentru plata arieratelor – un comportament corect în relația stat-privat, sunt stabilite clar în buget plata creșterilor salariale din 2012 și a creșterii pensiilor cu 4%, plata creșterii salariilor bugetarilor cu 7,4%; creșterea salariului minim în două trepte, la 750 lei de la 1 februarie și 800 lei la 1 iulie; plata arieratelor la medicamente (3,5 mld. lei) și creșterea cofinanțării fondurilor europene cu 4 mld. lei (de la 17 miliarde la 21 miliarde). Există un impuls fiscal consistent pentru economie – statul va cheltui cu 15 miliarde de lei mai mult decât în 2012. Poate fi considerat un stimul pentru dezvoltare, mai ales că există angajamentul pentru prioritizarea proiectelor de investiții și creșterea efectului de multiplicare a acestor cheltuieli publice.