Opinie D&B David și Baias: Blocajul în construcția parcurilor de producție a energiei regenerabile: Cum găsim echilibrul între dezvoltarea acestor proiecte și protejarea terenurilor agricole?

O serie de acte normative au fost promulgate atât la nivel european, cât și la nivel național cu scopul de a încuraja producția de energie din surse regenerabile și în particular dezvoltarea de mijloace de producție specifice, precum parcurile fotovoltaice sau eoliene. Aceste acte normative au fost elaborate pentru a atinge obiectivele politicii europene în sectorul energetic, în linie cu tratatele internaționale și cu eforturile globale, de a realiza tranziția către o economie cu emisii scăzute de dioxid de carbon. 

În România, un pas important pentru încurajarea producției de energie din surse regenerabile a fost facilitarea procesului de autorizare a construirii de proiecte de generare a energiei regenerabile pe terenuri extravilane cu destinație agricolă.

Astfel, prin Legea nr. 254/2022 pentru modificarea și completarea Legii fondului funciar nr. 18/1991, legiuitorul a permis realizarea de proiecte de generare a energiei regenerabile pe terenuri extravilane agricole cu o suprafață de până la 50 de hectare, dacă terenul se încadrează în clasa de fertilitate III, IV sau V. Modificarea a fost de natură să stârnească o serie de controverse practice cu privire la necesitatea obținerii sau nu a unui Plan urbanistic zonal (PUZ) pentru construirea unor astfel de proiecte.