Opinie Dan Luca: România și revoluția industrială 4.0

În următorul deceniu am putea asista la primele concretizări ale strategiei guvernului german care intenționează informatizarea industriei prelucrătoare și promovează așa-zisa “Smart Factory”, Fabrica Inteligentă. Prin noile apariții tehnologice, tendința industriașilor pentru utilizarea eficientă a resurselor, precum și prin utilizarea internetului obiectelor, acest lucru este posibil în următorii ani pe scară largă.

Dacă în secolele XVIII-XIX, efectele primei revoluții industriale s-au manifestat benefic asupra Angliei, care a reușit să se mențină prima putere industrială a lumii până înspre anii 1900, Franța a evoluat mai lent, abia spre sfârșitul perioadei revoluției industriale. Cazul Germaniei însă a fost puțin diferit, industrailizarea fiind afectată de fărâmițarea politică a țării, condițiile favorabile declanșării revoluției în acest domeniu concretizându-se câteva decenii mai târziu.

Când a “izbucnit” însă ce-a de-a doua revoluție industrială, caracterizată de producția în masă și dezvoltarea unor ramuri industriale precum industria electrotehnică, chimică sau a automobilelor, Germania era mult mai bine plasată. Consolidându-și poziția de lider în cercetarea chimică în universități și laboratoare industriale, Germania a devenit dominantă în industria chimică din lume în secolul al XIX-lea, chiar dacă din punct de vedere tehnologic i-a mai trebuit ceva până să depășească Regatul Unit și Franța.