Opinie Iulian Anghel, editor ZF: Măgarul lui Nicușor Dan

Noi îl știm drept „Măgarul lui Buridan“. „Măgarul lui Buridan“, după numele filosofului francez care a exprimat acest paradox, este lihnit de foame și sleit de sete, deopotrivă. Stă la o distanță egală între o găleată cu apă și un bol cu mâncare. Pentru că îi este și foame și sete, nu se hotărăște ce să-și potolească mai întâi: foamea sau setea. Și moare, sfâșiat de această nehotărâre. În cheie filosofică, paradoxul lui Buridan este o meditația despre limitele liberului arbitru și despre determinism. În viața de zi cu zi, îl înțelegem ca pe o fabulă despre prețul inacțiunii.

Înainte de a muri, măgarul lui Buridan a avut un fiu. Care s-a mutat la Palatul Cotroceni. A fost adoptat de președinte și este acum măgarul lui Nicușor Dan. Are aceleași metehne ca tac-su și i le-a transmis și președintelui.

Președintele stă la o distanță egală între doi candidați pentru poziția de prim-ministru: Sorin Grindeanu (PSD) și Siegfried Mureșan (PNL) și nu se hotărăște să aleagă pentru că, pretinde el, niciunul nu ar întruni majoritatea pentru a fi învestit de Parlament. Așa, și? Și președintele spune: nu desemnez pe nimeni, până ce acel cineva desemnat nu dovedește că are o majoritate parlamentară.