Opinie Laurian Lungu: Creșterea salariilor, măsura greșită a unei politici greșite

Recenta schimbare de guvern a amplificat entuziasmul tuturor parti­delor politice pentru creșterea cât mai rapidă a salariilor bugetarilor. Această temă a revenit, obsesiv chiar, în aproa­pe toate dezbaterile media din ultimele zile. Dezamăgitor însă, majoritatea ideilor vehiculate în aceste dezbateri au puțin în comun cu adevăratul fond al pro­blemei. Două ar fi aspectele de men­ționat aici, unul ce ține de momentul aplicării acestei măsuri, iar celălalt legat de logica întregului rațio­nament economic.

Întrebarea pusă frecvent este dacă avem acum bani la buget pentru creș­terea salariilor. Bineînțeles că pentru un economist această întrebare este irelevantă. Contează ca această creș­tere de salarii să poată fi finanțată permanent, nu numai din încasările obținute într-un trimestru. Aceeași eroare s-a făcut în toamna lui 2008, tot înaintea alegerilor, când cheltuielile cu salariile bugetarilor au crescut în ultimul trimestru cu un halucinant 150% în termeni reali! Știm cu toții ce a urmat. Ca și atunci, și acum economia Ro­mâniei se pregătește să intre în rece­siune. Și chiar dacă deficitul bugetar structural este acum mai redus, spațiul fiscal este mult mai restrâns decât în 2008, iar nivelul datoriei publice se apropie vertiginos de o limită critică.

Eforturile din ultimii doi ani pentru reducerea cheltuielilor cu salariile buge­tarilor au efecte vizibile. Salariul mediu în administrația publică este acum cu numai 25% mai mare decât media salariului pe economie, față de 80%, cât era în anul 2008. Acesta este un aspect pozitiv într-o economie în care cauzalitatea este direcționată dinspre nivelul salariilor publice către cele din sectorul privat. Ponderea cheltuielilor cu salariile în PIB a scăzut și ea, de la peste 9% în 2009 la sub 7% în 2011. Ambele valori se situează în limite general acceptate.