OPINIE. Ștefan Marcu, AT Kearney. BRRD II impune revizuirea cerințelor de finanțare din sectorul bancar. Impactul asupra țărilor în dezvoltare, și în special asupra României, pare să fie mai ridicat

Directivele privind Redresarea și Rezoluția Bancară (BRRD) se concentrează asupra cerinței minime de fonduri proprii și datorii eligibile (MREL) pentru a asigura autoritatea de supraveghere că băncile pot absorbi potențiale pierderi în cazul în care acestea intră în dificultate. MREL a fost creat pentru a preveni situația în care băncile aflate în dificultate recurg la fonduri publice pentru recapitalizare, dar și pentru a asigura că potențialele pierderi sunt absorbite suficient de fonduri proprii și datorii eligibile, astfel prevenind situația în care contribuabilii sunt cei care achită nota de plată pentru salvarea băncii. Ținta de MREL este stabilită de la caz la caz pentru fiecare bancă de către autoritatea competentă de rezoluție, în funcție de strategia de rezoluție preferată și de regulile stabilite de Single Resolution Board (autoritatea responsabilă cu rezoluția la nivelul UE).

Directiva BRRD II a fost adoptată în mai 2019 însă până în prezent doar o parte din țările membre UE au transpus-o în legislația națională, restul având deschise proceduri de infringement deoarece termenul de transpunere era finalul anului 2020, cu excepția prevederilor legate de MREL care se vor aplica începând cu 1 Ianuarie 2024.

Dat fiind faptul că datele legate de țintele MREL și valorile actuale la nivel de entitate nu sunt integral disponibile, analizele din acest articol se bazează exclusiv pe informații oficiale publicate, astfel datele utilizate și eșantionul sunt într-o anumită măsură selective.