Opinie Victor Iancu, Partener EY România: Deficitele gemene ale României- iluzia stabilității și riscurile ascunse pentru viitorul economic

În termeni economici, termenul „deficite gemene” (“twin deficits”) se referă la existența simultană a unui deficit bugetar – atunci când cheltuielile statului depășesc veniturile – și a unui deficit al balanței comerciale, care apare atunci când o țară importă mai mult decât exportă. Acest dezechilibru dual a fost, istoric, un semnal de alarmă pentru economiști, indicând vulnerabilități structurale cu implicații critice pentru mediul de afaceri, pentru investitori și pentru populație în general. Este situația alarmantă în care se află România de ceva vreme. Riscurile cu care vine acest fenomen sunt multiple, amintind doar câteva: creșterea inflației, creșterea dobânzilor, a riscului de țară, deprecierea monedei naționale, reducerea competitivității economiei în raport cu piețele externe sau chiar instabilitate socială și politică.

Cu toate acestea, cel puțin pe baza intensității și caracterului acțiunilor întreprinse până în prezent, urgența impusă de pericolele asociate acestui fenomen pare să nu fie pe deplin percepută, iar acest lucru poate fi atribuit mai multor factori structurali, politici și instituționali. Anumite circumstanțe și percepții specifice României contribuie astăzi la o reacție mai lentă a factorilor de decizie. Este un scenariu periculos pentru că experiențele nefericite ale altor țări ne arată că întarzierile și lipsa unor intervenții ferme și adecvate gravității situației conduc de multe ori la crize majore. Ne uităm în continuare la cele mai importante dintre aceste percepții și la riscurile pe care le comportă.    

În primul rând, datoria publică a României care, deși se situează la un maxim istoric, este puțin peste 50% din PIB, rămânând sub media Uniunii Europene și fiind semnificativ mai mică decât cea a țărilor care au trecut prin crize acute, precum Grecia. Acest lucru pare să ofere decidenților politici și publicului ideea ca există „spațiu fiscal”, chiar dacă deficitele continuă să se adâncească. Riscul major al acestei percepții, și anume că nivelul datoriei este gestionabil, este acela că reduce presiunea implementării de reforme fiscale și structurale relevante și urgente. Cazul Greciei din timpul crizei datoriilor suverane din anii 2010 reflectă cel mai bine riscurile aferente. Ani de gestiune fiscală defectuoasă, combinate cu un deficit comercial persistent au culminat într-o criză financiară de proporții. Ne amintitm cum ratingul de credit al Greciei a fost retrogradat de mai multe ori, forțând țara să solicite pachete de salvare de la creditori internaționali, inclusiv Fondul Monetar Internațional (FMI) și Banca Centrală Europeană (BCE).