Păcatele lui Macron, un cavaler al capitalismului și globalismului, dar și președintele marii deconectări dintre cei bogați și clasa muncitoare, dintre elită și alegători

În Franța, președintele conduce guver­nul, politica externă și armata țării. Este liderul politic. Este zeul suprem, după cum a spus chiar Emmanuel Macron, care a sfidat tradiția franceză câștigând al doilea mandat de 5 ani de președinte în 2022. El a devenit însă și primul lider francez de după războiul rece care se luptă direct cu un curent naționalist și populist similar celor care au condus la Brexit în Marea Britanie sau l-au adus pe Donald Trump la cârma SUA.

Este un curent care își trage energia din frus­trarea celor care se simt lăsați în urmă de globalizare, care cred că avansul economic aduce bunăstare mai multă unora și mai puțină altora. În SUA, Trump se îndreaptă din nou cu pași mari spre Casa Albă după ce l-a învins la impresia artistică pe președintele Joe Biden în prima lor confruntare-spectacol televizată din campania pentru alegerile din toamnă, deși mulți observatori spun că ambilor actori le-a lipsit coerența în argumentare.

În Franța, după a­legerile europarla­men­tare, guvernul Macron pare să se îndepăr­teze cu pași mari de Palatul Elysee în timp ce lidera ex­tremei drep­te Marine Le Pen și partidul ei Adunarea Națională au ajuns mai puter­nici ca niciodată. Cel puțin așa in­di­cau ultimele sondaje de preferințe electorale de dinainte de prima rundă, cea de duminică, a alegerilor parlamentare anticipate. Acest vot repezintă încercarea lui Macron de a tăia elanul electoral cu care Marine Le Pen a uimit Europa la europarlamentare. Unde a greșit, politic, Macron? se întreabă lumea.