Pagina verde. ANALIZĂ. Poluarea care nu se vede, dar se aude: Traficul rutier este inamicul liniștii în orașe. Bucureștiul avea acum patru ani peste 200 de zone cu zgomote peste limitele admise. Ce s-a schimbat?

♦ Pe lângă traficul rutier, alte surse de zgomot din orașe sunt traficul feroviar, cel aerian și cel din zonele industriale amplasate în orașe.

Luni dimineață, ora 8, în luna august. Pickhammerele sfredelesc pavelele de sub balcon și liniștea dintr-o lună a concediilor, în care mulți au ales să se odihnească acasă sau măcar să înceapă ceva mai târziu ziua de lucru. Claxoane, frâne forțate, motoare care rulează pe asfalt, alarme de tot felul, săpături și spargeri de trotuare sunt surse de zgomot cu care urechile bucureștenilor – dar nu numai – s-au obișnuit deja, devenind o rutină. Expunerea la surse multiple de zgomot în mod constant generează însă un puternic disconfort, greu – dacă nu chiar imposibil – de evitat. Și deși s-ar crede că zgomotul este o problemă întâlnită mai ales ziua, nici orele nopții nu sunt cu mult mai liniștite.

În mai 2018, Primăria Capitalei a elaborat un raport cu hărțile strategice de zgomot ale Bucureștiului, în care nota că orașul este principalul nod rutier, feroviar și aerian al țării, iar „numărul mare de locuitori, cu nevoi și cerințe diverse, pune mare presiune asupra factorilor de mediu, inclusiv asupra zgomotului“.