Pagina verde. Reportaj. Când omul sluțește locul, nu îl sfințește. PET-uri, sticle de șampon și doze de aluminiu se scaldă în apa de smarald a Lacului Paltinu de pe Valea Doftanei

Un albastru clar și senin îți scaldă ochii când te apropii de Lacul Paltinu. E cald, e liniște și nicio grabă, se aude până și iarba rupându-se sub pași, ai zice chiar că locul e neumblat de multă vreme. Ici-colo câte un pasionat de pescuit, de stand-up paddle sau de soare își face apariția, dar mai degrabă ca o raritate. Asta se întâmplă într-o zi din timpul săptămânii.

Mai dese însă, mult mai dese, sunt dovezile care arată că în alte zile malul lacului e vizitat intens, și nu mereu cu bune intenții. De la sticle de șampon la caserole de plastic,

PET-uri (pe care alții le vânează cu nesaț pentru recompensa de 50 de bani pe care o promit) și doze de aluminiu, toate se scaldă în apele lacului. Unele par bătute de vremuri și de vânt, altele însă sclipesc în culori vii, semn că nu de mult au aterizat forțat pe un teren unde nu le este locul.