Paradoxul vegetarienilor din România: mănâncă soia modificată genetic din Brazilia, în timp ce fermierii români se luptă cu interdicțiile UE. Ce spune Vasile Lungu, proprietarul grupului de firme Domeniile Lungu

Uniunea Europeană importă în jur de 30 de milioane de tone de soia, modificată genetic, din Brazilia, Argentina, Canada și SUA, pe care o transformă în șrot, folosit în producția de furaje cu care sunt hrănite anima­lele, iar majoritatea cetățenilor consu­mă carne sau alte alimente cu organis­me modificate genetic, asupra cărora s-a intervenit pentru creșterea rezis­ten­ței sau creșterea productivității, de exemplu. Însă, statele membre UE nu au voie să producă astfel, iar fermierii consideră că este nedrept, mai ales că această cultură are un potențial ridicat de dezvoltare, iar cererea este în creștere.

„O cultură foarte importantă, care trebuie să crească la nivel de suprafață este soia, dar, din nou, România are o problemă, la fel ca alte state UE. Im­portăm în jur de 30 de milioane de to­ne de șrot de soia din Brazilia, Argen­tina, Canada și SUA, modificat gene­tic, fa­cem furaje și hrănim puii, porcii, tauri­nele, iar carnea o consumăm. De ce noi fermierii din Europa nu avem voie să cultivăm acea soia modificată genetic, care este un furnizor de pro­teină și un fertilizant al soiului?“, a a­fir­mat Vasile Lungu, proprietarul gru­pului de firme Domeniile Lungu, în cadrul conferinței România irigabilă, un proiect al ZF sus­ținut de Banca Tran­silvania, care a avut loc recent la Iași.

Majoritatea organismelor modifi­ca­te genetic (OMG-urilor) autorizate în UE sunt folosite pentru hrănirea animalelor de fermă, iar astfel unele produse alimentare importate conțin OMG-uri. Însă, deși OMG-urile pot fi comercializate în UE, ele nu pot fi pro­duse decât cu o autorizare în prea­labil, care include evaluarea științifică a riscurilor pentru sănătate sau pentru mediu. Însă, fermierii consideră că este absurd ca toate țările să consume soia modificată genetic, în acest caz, dar să nu aibă dreptul să producă.