Pentru marile bănci centrale ale lumii, deprecierea monedelor a devenit o cursă până la epuizare. Noua armă a BCE în acest război valutar sunt cuvintele

Dolarul este în scădere de când COVID-19 a ajuns în Statele Unite, iar o schimbare de strategie în politica Rezervei Federale americane, care va tolera dobânzile mici mai mult timp pentru a stimula creșterea prețurilor, înseamnă că moneda americană va fi predispusă la deprecieri, spun analiștii. Iar acest lucru face bine celei mai mari economii a lumii.

Economia SUA a beneficiat și în criza anterioară de un dolar slab, care face exporturile mai ieftine pe piețele internaționale și importurile mai scumpe, tot datorită Fed și grabei acesteia de a-și relaxa politicile. Astfel, economia americană și-a revenit mai rapid decât altele, în special decât cea a zonei euro, din recesiune și din colapsul financiar global.

În schimb, euro tinde să se aprecieze în actuala criză, complicând eforturile guvernelor din zona euro și mai ales pe cele ale Băncii Centrale Europene de a stimula revenirea din cea mai adâncă recesiune de după cel de-al Doilea Război Mondial. Spre exemplu, când săptămâna trecută președinta BCE Christine Lagarde a arătat ceva mai multă încredere în economia zonei euro, moneda unică a mai făcut un nedorit salt în sus. Piețele se așteptau ca franțuzoaica să comunice în vreun fel sau altul că BCE este conștientă că euro este un pericol pentru relansarea economică și că instituția va lua măsuri, în vreun fel sau altul. Piețele știau, de asemenea, că mandatul BCE este stabilitatea prețurilor și că banca centrală a zonei euro nu are voie să intervină asupra cursului de schimb al euro.