Plastic – realități și prejudecăți. Cum arată traseul PET-ului de pe raftul magazinului până la tomberon, în fabricile de reciclare și înapoi la raft?

♦ Odată cu generalizarea Sistemului Garanție-Re­turnare (SGR) în România, tot ce înseamnă PET-uri, sticle și doze de aluminiu în care sunt îmbuteliate băuturi va ajunge la reciclat printr-un sistem bine pus la punct și gestionat de RetuRO, administratorul SGR. Sunt excluse doar ambalajele de lapte și cele care depășesc volumul de trei litri.

Circuitul plasticului în natură este una dintre cele mai intense preocupări când vine vorba de oportunitatea folosirii acestui material în viața de zi cu zi. Deși plasticul în sine nu este – cel puțin nu totdeauna – o problemă, ceea ce se întâmplă cu el după ce nu mai e necesar poate deveni una. De aceea, drumul pe care îl urmează plasticul, PET-ul de pildă, din momentul în care ajunge pe raftul magazinului până când trece prin procesul de reciclare și își găsește din nou locul pe raft este esențial pentru o economie verde precum cea în care și România vrea să se integreze. „Economia circulară depinde de responsabilitatea tuturor celor implicați, de la consumatorul final la colectorii și procesatorii de deșeuri și până la reciclatori. Înainte de toate acestea, este foarte important și designul ambalajului pentru a-l face potrivit pentru reciclare.

Un alt factor-cheie îl reprezintă utilizarea sau reutilizarea materialelor reciclate în noi produse“, explică Ioan Vâț, director de vânzări la Alpla Packaging România, o companie austriacă ce activează pe piața ambalajelor și a reciclării. Cadrul legal din România, adaugă el, acoperă și aspectele legate de emisiile de carbon și designul ambalajelor, dar și ratele de colectare, de reciclare și de includere a materialelor reciclate în produsele noi.