Podul de la Cosmești

Trec cel puțin o dată pe an peste podul de la Cosmești. Valea largă a Siretului, plopii albi din vale, malul înalt și galben, cum urci spre Tecuci… Mă simt acasă imediat ce trec podul.

În vale sunt construite căsuțe, mici resorturi cu terenuri de footbal și tenis. Pe insulițele de nisip pe care Siretul le iartă, din când în când, pescarii stau cu orele, așteptând nimicul. Dar zarea e albastră, pădurile de plop și sălcii leagănă vântul, iar în spate, vara, se întind lanuri de porumb și grâu. Ce este timpul?

Trenul merge încet. Mașina nu poate trece de 70 pe șoseaua  cu o singură bandă pe sens, dar, până la urmă, spre ce ne grăbim?