zf.ro Abonează-te ZF
EUR/RON5,3498+0,07% USD/RON4,8428+0,57% GBP/RON6,4023+0,14% CHF/RON5,7814−0,21% Curs BNR · 13.11.2026
Analiza ZF · Retail & Agrobusiness

Producători români la raft. Paradoxul soiurilor: România, cel mai mare producător de porumb furajer din UE, este novice la cultivarea porumbului zaharat pentru conserve

România este cel mai mare producător de porumb fu­ra­jer din Uniunea Europeană, cu o recoltă de 17 milioane de tone în 2019, însă în ceea ce privește cultura de porumb za­harat, nu se poate lăuda cu date statistice, fiind încă o nișă subdezvoltată.

de Mirela Turlan , Editor Web 05.08.2020 · 22:56 2 min de citit și în ziarul tipărit
Producători români la raft. Paradoxul soiurilor: România, cel mai mare producător de porumb furajer din UE, este novice la cultivarea porumbului zaharat pentru conserve

Foto: Ziarul Financiar

România este cel mai mare producător de porumb fu­ra­jer din Uniunea Europeană, cu o recoltă de 17 milioane de tone în 2019, însă în ceea ce privește cultura de porumb za­harat, nu se poate lăuda cu date statistice, fiind încă o nișă subdezvoltată. Românii cumpără anual zeci de mii de tone de conserve de porumb din supermarketuri și hipermarketuri, branduri produse peste granițele țării, fabricate cu materie primă din Ungaria sau Polonia.

„În România nu există materie primă pentru a face con­serve de porumb. Porumbul din conservă este special, pentru că are un conținut ridicat de zahăr, care îi conferă conservarea. Așadar, importăm din Ungaria și Polonia. (…) La nivel național, noi vindem zeci de mii de tone de conserve Bonduelle de porumb, brandul având cea mai ma­re cotă de piață din România“, spune Florentina Simion, cofondatoare a Serpico Trading, cel mai mare distribuitor al Bonduelle în piața românească.

În România sunt numai câțiva cultivatori de porumb zaharat, un exemplu fiind Gyori Miklos, un fermier din Co­vas­na, care cultivă circa 5 hectare. Randamentul producției și raportul calitate/preț sunt foarte importante în comerț, iar fă­ră tehnologie, brandurile românești nu pot concura cu bran­duri străine, mai ales cu cele consacrate, consideră re­pre­zentanții Serpico. Ei adaugă că în România este nevoie de infra­struc­tură și logistică, ireproșabile, deoarece este im­por­tant ca dis­tanța dintre suprafața de pe care se recoltează pro­­dusele și fabrică să nu fie mare, astfel încât materia pri­mă să fie procesată în maximum 6 ore după ce este culeasă.

Citește și