Producția de materiale de construcții sau combinatele chimice ridică una dintre cele mai importante întrebări ale tranziției energetice spre verde: cine plătește factura?
Uniunea Europeană vrea să devină, până în 2050, neutră din punct de vedere climatic, iar acest lucru înseamnă ca și România să reducă emisiile de carbon până la nivelul la care acestea sunt absorbite de natură în totalitate.
Foto: Ziarul Financiar
Uniunea Europeană vrea să devină, până în 2050, neutră din punct de vedere climatic, iar acest lucru înseamnă ca și România să reducă emisiile de carbon până la nivelul la care acestea sunt absorbite de natură în totalitate. Ceea ce în teorie pare a fi un scenariu de vis, pentru industrie, decarbonizarea, se poate transforma într-un coșmar, arată o analiză publicată în noua ediție a anuarului ZF Energie.
„Cimentul este un mare emitent de CO2. Din producția mondială totală de ciment, de 4,5 mld. tone, 56% este realizată în China, în India 7%, iar în Europa doar 6,5%, din care 0,4% produce România. Dacă ne uităm la poluare, dacă am reduce la zero poluarea din ciment, poluarea pe total Europa s-ar reduce cu doar 7%”, a spus Mihai Rohan, președintele Federației Patronale din Industria Materialelor de Construcții din România (PATROMAT), prezent în cadrul ZF Power Summit 2021.
Potrivit acestuia, investițiile pe care cimentiștii ar trebui să le facă în captarea și stocarea carbonului depășesc de aproape două ori costurile ridicării unei fabrici de la zero.
Citește și
3 min
Roxana Petrescu
2 min
Iulian Anghel