Profesor Vasile Neacșa: Uniunea Europeană propune „Generația viitoare UE”. Cine plătește banii distribuiți sub forma de subvenții sau împrumuturi? Cine sunt câștigătorii și cine sunt perdanții? (3)

Este relativ ușor de intuit răspunsul la întrebarea: cine plătește banii distribuiți sub forma de subvenții sau împrumuturi. Doamna Ursula von der Leyen, Președinta CE, spunea, la 3 iunie 2020, că rambursarea împrumutului se va face în 30 de ani. Iar Comisarul European pentru Economie, Paolo Gentiloni, adăuga la 8 iunie 2020 că „plata banilor se va face începând din anul 2028 până în 2058”. În același timp Comisia se gândește să aplice noi impozite, cum ar fi o misterioasă taxă, care nu se știe cum va fi calculată, dar care este „realizabilă” (Comisarul European pentru Buget, Johannes Hahn). Impozitul va cădea pe umerii marilor companii, care realizează beneficii semnificative în spațiul UE. Acest impozit va aduce la buget 10 miliarde Euro/anual și va fi o resursă proprie a UE. Altfel spus, CE și-a calculat că are nevoie de cca. 10 miliarde Euro/an, dar nu ne spune încă cine va fi impozitat, cum și, mai ales, cu cât. Totul depinde de cați bani avem in buzunar. Scenariu sună ca unul dintr-un film despre Vestul sălbatic!

Pe lângă această taxă mai sunt programate și altele, cu participare directă la bugetul UE: o taxa digitală, o taxă de carbon la frontieră și o creștere a taxelor impuse companiilor de aviație și maritime. Tot în acest sens, pentru a colecta bani la bugetul UE, Comisia a atacat un punct sensibil pentru cele 27 de țări membre. Acest punct se numește rabatul. Acest rabat, de care beneficiază câteva țări mai bogate, în frunte cu Olanda, aduceau un echilibru în raport cu fondul de coeziune. Țările mici dar bogate obțineau rabaturi de la participarea la bugetul UE iar țările mai noi intrate și mai sărace primeau banii prin fondul de coeziune pentru ași dezvolta mai rapid economia. Sistem de rabat, obținut pentru prima data de Guvernul britanic, condus la acea vreme de Doamna Margaret Thatcher, obținea, începând din anul 1985 miliarde de Euro ca bani returnați. Rabatul britanic s-a datorat în principal Pactului Comun privind Agricultura, care deținea o pondere de 70% din totalul bugetului UE. Iar Marea Britanie nu beneficia de bani din PAC, deoarece nu are o agricultură dezvoltată. În situația prezentă, Olanda și Suedia nu doresc să renunțe la rabat (Germania este singura care mai beneficiază), de care se bucură în prezent, considerând că participă supra-proporțional la bugetul actual al UE – ca să nu mai vorbim de o eventuală creștere a participării la bugetul 2021-2027, așa cum se argumentează în prezent.

Deci plata acestor trilioane de Euro, care vor fi împrumutate de UE și distribuite cu generozitate țărilor și companiilor, va fi făcută, într-un final, de omul de rând. Toate impozitele care vor fi introduse, pentru a plăti împrumutul, se vor adăuga, într-un final, pe produsul cumpărat sau serviciul oferit de companii. Altfel spus: ce cumpăram azi cu 1 Euro va costa mai mult începând din 2021. Dar probabil cel maine drept lucru este ca viitorul copiilor noștri este amanetat pe lungă durată, ei urmând să plătească împrumutul timp de 30 ani, începând din 2028. In Belgia 20% din populația activă și-a pierdut definitiv locul de muncă. Iar fiecare familie a pierdut în medie 1.626 Euro (La Libre.be – 22 mai 2020). Cea mai afectată categorie sunt tinerii între 18-24 ani, adică tocmai cei care ar trebui să plătească facturile în viitor. În Marea Britanie 40% din IMM-urile care au contractat împrumuturi de la Guvern în această perioadă de pandemie se așteaptă să nu mai plătească creditul (TheTelegraph, 22 mai 2020) iar 600.000 de oameni si-au pierdut definitiv locul de munca (BBC service-17.06.2020).