Mai putem vorbi de economie de piață când statele intervin masiv în economie? Mii de miliarde de dolari se scurg în lume din buzunarele bugetelor naționale în programe de ajutor pentru depășirea crizelor succesive

♦ Ce s-a ales din teoria „economiei de piață“ și din statul „minimal“ predat în facultățile de economie“?

Despre statele autoritare noi știm din cărți sau din ce am trăit că ele intervin în economie. Despre societățile liberale știm că „forțele pieței“ sunt cele care dictează. De la „mâna invizibilă a pieței“ a lui Adam Smith, până la judecata celui mai tânăr ordoliberal de aici sau de aiurea, toți spun că statul trebuie să fie „minimal“. Adică: reguli puține și clare, o piață care să fie reglementată de cerere și ofertă (esența liberalismului economic). Dar peste tot în lume, nu doar la noi, statele intervin masiv, îndatorându-se, pentru calmarea crizei din energie, a inflației de coșmar – asta după ce abia se domolise criza provocată de COVID-19. Doar intervenția guvernului care compensează cu 0,5 bani litrul de carburant va costa bugetul cel puțin 2 miliarde de euro, până la finalul anului.

Mai putem vorbi, așadar, de „mâna invizibilă a pieței“ și de economie de piață care reglează, ea singură, toate neajunsurile și-i motivează pe oameni să fie competitivi?