Radu Magdin, CEO Smartlink Communications. România globală, dar și deșteaptă local: IMM-urile și relansarea

În ultimul an, IMM România si Florin Jianu au pus pe masă, fără menajamente, frustrarea mediului de afaceri: inflație, fiscalitate schimbată peste noapte, e-Factura complicată, birocrație „digitalizată” doar în teorie, concurență neloială și lipsă de predictibilitate. Mesajul este simplu: nu poți cere IMM-urilor să susțină economia într-o criză permanentă fără să le oferi și un drum de creștere.

Dacă vrem o Românie globală (internationalizata cu succes si luptand cu deficitul comercial) și deșteaptă local (care sa iti angajeze multi oameni si sa relansese economia), trebuie să trecem la un proiect de relansare prin IMM-uri, bazat pe două idei: 1. internaționalizare inteligentă; 2. un upgrade de model de business, inclusiv prin AI – spre un fel de „Mittelstand românesc”.

1. IMM-urile: de la victime ale crizei la vectori de relansare
Crizele recente au arătat că IMM-urile sunt primele lovite și ultimele băgate în seamă. Statul vine cu pachete de austeritate, businessul – cu comunicate. IMM-urile au nevoie de trei lucruri de bază: reguli stabile, nu surprize fiscale trimestriale; proceduri simple și digitale, nu hârtii scanate urcate pe platforme instabile; dialog real cu guvernul, cu analize de impact făcute înainte de a apăsa pe „publicare”, nu după. Aici vocea critică a IMM România este importantă, dar ea trebuie ajutata si intarita de noi toti pentru o agendă ofensivă constructiva: nu doar ce nu vrem, ci ce vrem în schimb – ce reforme, ce calendar de predictibilitate, ce măsuri pro-IMM condiționează mediul privat pentru a susține consolidarea bugetară.

2. Internaționalizare în criză: nu lux, ci plan de supraviețuire
Când cererea internă slăbește, soluția nu este să aștepți noi programe de ajutor, ci să cauți creșterea acolo unde este: pe piețele externe. Asta au făcut, în vremuri complicate, și Portugalia, și Spania, și multe companii germane sau italiene: au folosit crizele ca pretext pentru a ieși mai mult în lume. Pentru IMM-urile românești, internaționalizarea realistă înseamnă: să treacă de la „export ocazional” la strategie de export (segmentare, parteneri locali, ajustare produs); să profite de poziția geografică: punți spre Balcani, Ucraina, Turcia, Caucaz, nu doar „clasicul” UE-Occident; să ceară statului un „one-stop shop” de internaționalizare: informație de piață, finanțare, sprijin juridic și comercial, nu doar delegații foto. Dacă vrem „România globală”, trebuie să avem și un program coerent de internaționalizare a IMM-urilor, nu doar optimism verbal.

3. Un „Global Mittelstand” în era AI – oportunitate și pentru România
Modelul german de Mittelstand – companii între 50 și 500 de angajați, foarte specializate, exportatoare, orientate pe termen lung – a arătat că poți fi și mic, și global, dacă ești extrem de bun într-o nișă. În a patra revoluție industrială, întrebarea devine: putem avea un “Global Mittelstand” cu AI în centru? AI promite ceva ce IMM-urile nu au avut niciodată la scară: scalarea inteligenței fără scalarea masivă a headcount-ului. În practică, asta poate însemna: planificare, logistică, ofertare și customer service parțial automatizate; analize de date, previziuni, design de produs făcute cu ajutorul modelelor AI; echipe mici, foarte competente, care folosesc AI ca multiplicator de forță și se concentrează pe ce știu să facă cel mai bine.

Un „Mittelstand românesc cu AI” ar arăta astfel:
1. firme de nișă (industrial, agro, tech, servicii) care combină know-how-ul local cu tehnologie accesibilă global;
2. investiții țintite în AI aplicată (nu doar în „chatbot la modă”), legată de procesele reale ale companiei;
3. parteneriate cu universități, clustere și hub-uri digitale europene, astfel încât IMM-urile să aibă acces la competențe și proiecte pilot.
România are deja exemple: companii care exportă software, componente industriale sau produse agroalimentare de nișă; întrebarea este cum facem regula din aceste excepții.

4. România globală, deșteaptă local: ce punem pe masă
Dacă vrem ca IMM-urile să fie motorul relansării, nu doar colateral damage al crizei, avem nevoie de câteva mișcări clare: 

1. Pact pentru stabilitate pro-IMM –  angajament politic minim pe 3–5 ani privind taxele cheie pentru IMM-uri; consultare reală cu organizațiile de profil înainte de schimbări majore.
2. Program „Mittelstand România” – identificarea unui nucleu de IMM-uri cu potențial global și susținerea lor prin finanțare, consultanță, internaționalizare și proiecte de AI; conectarea lor la inițiative europene de digitalizare și inovație.
3. Educație pentru „IMM global” – programe comune business–universități–bănci pentru management în era AI și export; sprijin pentru trecerea de la firmă pur locală la firmă regională, apoi exportatoare; training de “culture mapping” pentru actiune pe mai multe continente, cu culturi diferite.
4. Recalibrarea dialogului stat–IMM – dincolo de critici justificate, businessul să vină cu contra-propuneri concrete: „dacă vreți austeritate și consolidare, iată ce reforme cerem și în ce calendar”; guvernul să răspundă cu calendar și indicatori, nu doar cu comunicate ambigue.

Dacă vrem ca România să fie cu adevărat globală și deșteaptă local, nu mai ajunge să vorbim despre IMM-uri doar când suferă. Trebuie să le vedem și să le tratăm ca actorii principali ai relansării, capabili să devină un „Mittelstand românesc” conectat la lumea mare. Criza e deja aici; miza este dacă vom avea curajul și inteligența să o folosim pentru a ne reinventa modelul de creștere – cu IMM-urile în prim-plan. In calitate de IMM, cred in Romania si cred in noi.