Raluca Anton și Octavian Popa, Deloitte: Directiva NIS 2, o necesitate în contextul cibernetic actual, nu doar o obligație legală

Transpunerea Directivei NIS (Network and Information Security) 2 în legislația românească prin OUG 155/2024 marchează un moment definitoriu în eforturile locale de consolidare a rezilienței în fața amenințărilor cibernetice din ce în ce mai complexe. Acest pas legislativ, parcurs pe fondul unui context geopolitic cu multe provocări și al unui peisaj al amenințărilor cibernetice în creștere, urmărește să îmbunătățească modul proactiv de gestionare a riscurilor, să asigure continuitate operațională și să poziționeze România pe un loc fruntaș în materie de securitate cibernetică.

Securitatea cibernetică a devenit un pilon fundamental al economiei și al stabilității funcționale a serviciilor esențiale, România înregistrând deja progrese notabile în acest domeniu prin adoptarea de legislație specifică, precum transpunerea primei versiuni a Directivei NIS prin Legea 362/2018, înființarea Directoratului Național de Securitate Cibernetică prin OUG 104/2021 sau adoptarea Strategiei Naționale de Securitate Cibernetică a României prin HG 1321/2021, toate sub cupola Legii 58/2023 privind securitate și apărarea cibernetică a României.

Cu toate acestea, ritmul accelerat al procesului de transformare digitală și complexitatea tot mai mare a atacurilor cibernetice au evidențiat necesitatea unui cadru extins și actualizat. Directiva NIS 2, în esență, abordează vulnerabilitățile infrastructurilor critice și armonizează standardele de securitate cibernetică la nivelul Uniunii Europene, construind pe baza reglementărilor anterioare și remediind lacunele din gestionarea riscurilor și modul de răspuns la incidente.