Raluca Bontaș și Florentina Munteanu, Deloitte: Munca sub impactul economiei digitale

În urmă cu patru-cinci ani, începea să se vorbească mai apăsat despre a patra revoluție industrială și felul în care economia digitală urma să transforme societatea în ansamblu, contribuind la egalizarea socială și economică. Se întrevedea deja potențialul de influențare a pieței muncii și a locurilor de muncă. Iată-ne cinci ani mai târziu, trecând prin frământări globale inimaginabile precum pandemia și războiul, timp în care transformările revoluției industriale au avut loc aproape fără să ne dăm seama.

Dacă ne referim la muncă, este deja general acceptat faptul că nu mai există bariere – platformele digitale de lucru au cuprins cam toate industriile și toată lumea. Deopotrivă angajatori și persoane fizice caută să se întâlnească pe o piață gestionată algoritmic. Aparent mai incluzivă, dar mai intruzivă decât modul tradițional de organizare a muncii, platforma digitală de lucru a dat naștere unei forme hibride de muncă, nedefinită încă distinct și deci nereglementată corespunzător. Cadrul actual din România și din străinătate distinge doar între activități dependente și independente, desfășurarea unor activități ca angajat sau pe cont propriu – o separare corectă în logica economiei tradiționale. Dar în logica economiei digitale, situația nu mai e la fel de simplă, motiv pentru care platformele de lucru vor fi reglementate în Uniunea Europeană (UE), pentru a asigura cadrul optim de desfășurare a activităților pe cont propriu, cu respectarea principiilor de concurență și cu o protecție socială adecvată pentru persoanele care obțin venituri din astfel de activități. Nu pune nimeni în discuție faptul că platformele digitale de lucru (atât cele on-line, unde activitățile sunt desfășurate de la distanță de către lucrători, cât și cele bazate pe localizare geografică, unde activitățile sunt desfășurate într-un punct fizic specificat de platformă, precum cele de transport sau livrare) au ajuns să reprezinte norma pentru ceea ce înseamnă eficientizare. Pe de altă parte, pentru persoanele care lucrează în acest sistem, în așa-numita economie la cerere (gig economy), clasificarea corectă a statutului profesional devine tot mai dificilă, ceea ce duce, în unele cazuri, la pierderea unor drepturi sau la protecție socială inadecvată.

Conform unei analize realizate de Comisia Europeană (CE), peste 28 de milioane de persoane lucrează prin intermediul platformelor digitale de muncă în UE, iar în 2025 se preconizează că numărul acestora va ajunge la 43 de milioane. Majoritatea desfășoară activități independente, însă comisia estimează că 5,5 milioane sunt clasificate incorect în această categorie.