Răzvan Botea, ZF: Starea reală a învățământului din România: îți comanzi o ciorbă de pe Glovo și livratorul este profesor de istorie: „Da, cu 2.000 de lei pe lună nu prea pot să trăiesc”

Pur și simplu nu cred că în oricare altă țară din lumea asta, a treia, a șaptea, mai există situația în care sunt șanse ca dascălul să livreze pizza în timpul liber. În România, chiar în București, capitală europeană unde PIB per capita este comparabil cu cel din Viena, aceasta este o realitate. Cum este România o țară dezvoltată, o țară cu venituri mari care aparține de Uniunea Europeană și NATO, când dascălii începători ai României trebuie să își ia un al doilea loc de muncă, necalificat, pentru a putea trăi?

Premierii, miniștrii educației, parlamentarii și statul român în general au terfelit în noroi educația și meseria de profesor. Profesorul, altădată unul dintre cei mai respectați oameni din societate, a ajuns să fie umilit de statul român cu un salariu care nu îi ajunge nici să respire aerul poluat al Bucureștiului, cu atât mai puțin să mănânce. De mofturi, cum ar fi să își permită o zi de concediu decent, nici nu se poate discuta. 

Sunt absolvent de facultatea de istorie și am urmat și modul psihopedagogic. Încă de când m-am înscris la facultate, să devin profesor de istorie a fost printre ultimele opțiuni, dacă nu chiar ultima. De fapt, pentru mulți era așa: „dacă chiar nu fac altceva, aia e. Profesor.”